Anterior producerii evenimentului :

Cazuistica înregistrată arată că, în raport cu celelalte tipuri de dispariţii, răpirile ori disparițiile care pot pune în pericol sănătatea sau viața copilului se produc cu cea mai mică frecvenţă, dar sunt cele ce produc cel mai mare impact public şi afectează cel mai mult sentimentul de securitate publică.

În aceste cazuri dispariţia este un element secundar, rezultat al comportamentului agresorului, elementul principal fiind intenţia şi comportamentul agresiv.

Practic, în aceste situaţii nu putem vorbi atât de o prevenire a dispariţiilor, cât de o prevenire generală a agresării copiilor, de o prevenire a circumstanţelor favorizante pentru acţiunile violente împotriva copiilor.

Problema esenţială rămâne însă vulnerabilitatea unor copii în faţa unor persoane cu grave tulburări comportamentale, dispuse să abuzeze copiii în diferite moduri.

Prevenirea antivictimală include informarea părinţilor cu privire la riscurile nesupravegherii copiilor, îndeosebi a celor preşcolari, din clasele primare şi gimnaziale. Un accent deosebit se pune pe necesitatea supravegherii fetelor aflate în perioada de dezvoltare a caracterelor sexuale, care pot deveni ţinta persoanelor cu tulburări de comportament sexual.

După producerea evenimentului :

Mențineți-vă calmul !

Anterior anunțării Poliției verificați la părinții prietenilor copilului dumneavoastră sau la rude unde acesta obișnuiește să mai stea, dacă nu este cumva acolo.

Dacă aceste demersuri nu au avut success semnalați situația Poliției.

Păstrați la îndemână fotografii recente ale copilului. Acestea vă vor fi solicitate pentru a fi multiplicate și utilizate în demersurile de căutare sau de alertare a publicului.

Verificați și informați corect autoritățile referitor la ce haine purta copilul în ziua respectivă. Controlați în camera lui dacă lipsesc și alte obiecte sau haine.

Comunicați constant cu Poliția și informați asupra oricăror elemente ulterioare pe care le descoperiți referitor la dispariția copilului. Aveți un rol activ în relația cu ofițerul de caz pentru că dumneavoastră știți cel mai bine obiceiurile, tipul de comportament, atitudinea copilului dumneavoastră.

Faceți o listă cu prietenii sau contactele copilului dumneavoastră, persoane de care ați auzit că au luat legătura cu el, etc. Informați echipa de caz cu aceste date.

Asigurați-vă că în permanență va exista cineva care să răspundă la telefonul fix de acasă sau la numerele de telefon mobil pe care copilul le știe, în caz că acesta sună.